Prietenia lui Dumnezeu cu Noe si Avraam

                                               
    NOE

Răutatea oamenilor

Pe vremea când erau pe pământ uriaşii şi vitejii, Dumnezeu a văzut că răutatea omului era mare pe pământ, şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rau. I -a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ, şi S-a mâhnit în inima Lui. Şi Domnul a zis: ,,Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare, şi până la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.``căci Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, fiind plin de silnicie. Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului. Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.

Pregătirea corabiei

Dumnezeu îi spune lui Noe să construiască o corabie pe care i-o descrie în amănunt. I-a spus să ia din fiecare soi câte două, una de parte bărbătească şi una de parte femeiască, adică din păsări, din vite, din târâtoare.El îi spune să ia şapte perechi din toate dobitoacele curate şi o pereche din toate dobitoacele necurate şi şapte perechi din păsările cerului. De asemenea. Dumnezeu îi spune să-şi ia nevasta, fiii şi nevestele acestora, în total 8 şi merinde pentru drum. Noe construieşte corabia şi face tot ce-i poruncise Dumnezeu. (Fac6.14-22)

Potopul

Dumnezeu face să se rupă toate izvoarele Adâncului celui mare şi să se deschidă stăvilarele cerurilor. Ploaia a căzut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Apele au acoperit munţii înalţi, a pierit orice se mişca pe pământ, păsări, vite, fiare, oameni, tot ce avea suflare de viaţă. Apoi Dumnezeu a oprit ploaia şi apele s-au retras treptat.(Fac7.10-8.14)

Pe uscat

Noe şi familia sa coboară de pe corabie, şi Noe ia din dobitoacele curate şi din toate păsările curate şi aduce jertfe de tot pe altar şi atunci Dumnezeu zice în inima Sa: ,,Nu voi mai blestema pământul, din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinereţa lui; şi nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut./ 22Cât va fi pămîntul, nu va înceta sămănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!``(Fac8.20-22) Dumnezeu binecuvinteaza pe Noe şi pe fiii săi şi le zice:
1. (referitor la oameni),,Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi pământul.”(Fac9.1,7)
2. (referitor la atitudinea faţă de animale)
,,S-apuce groaza şi frica de voi pe orice dobitoc de pe pământ, pe orice pasăre a cerului, pe tot ce se mişcă pe pământ şi pe toţi peştii mării: vi le-am dat în mâinile voastre!
Tot ce se mişcă şi are viaţă, să vă slujească de hrană: toate acestea vi le dau, ca şi iarba verde.
Numai carne cu viaţa ei, adică sângele ei, să nu mâncaţi.
Căci voi cere înapoi sângele vieţilor voastre; îl voi cere înapoi de la orice dobitoc; şi voi cere înapoi viaţa omului din mâna omului, din mâna oricărui om, care este fratele lui. Dacă varsă cineva sângele omului, şi sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui.”(Fac9.2-7)

Semnul legământului: curcubeul

Dumnezeu îi spune lui Noe că face un legământ între El şi oameni şi animale că nu va fi niciodată vreun potop care să nimicească pământul şi curcubeul va fi pentruDumnezeu aducere-aminte a acestui legământ. (Fac9.8-17)

 

 


      AVRAAM




Mediul din care provenea
Avraam s-a născut în anul 2018 î.e.n. şi a crescut în Ur (Geneza 11:27–31). Urul era un oraş mare şi prosper, unde se practica pe scară largă închinarea la idoli. Terah, tatăl lui Avraam, s-a numărat probabil printre cei ce se închinau la idoli (Iosua 24:2). Totuşi, Avraam nu s-a închinat la acei idoli lipsiţi de viaţă, care reprezentau diferiţi dumnezei. El a ales să i se închine numai lui Iehova.*
Ce l-a determinat pe Avraam să ia această decizie? Avraam a fost contemporan cu Sem, fiul lui Noe, aproape 150 de ani. Ce influenţă trebuie să fi avut asupra lui faptul că a stat în compania acestui om mult mai în vârstă decât el? Avraam a putut afla direct de la Sem ce a însemnat să supravieţuieşti Potopului. El trebuie să fi înţeles şi cât de important era să i se închine lui Iehova, Dumnezeul care îi păstrase în viaţă pe Sem şi pe cei din familia sa în timpul acelui Potop mondial.
Indiferent că a aflat aceste lucruri de la Sem sau din alte surse, Avraam a reacţionat favorabil la ceea ce a învăţat despre adevăratul Dumnezeu. Când Iehova, „cel care cercetează inimile“, l-a observat pe Avraam, el a văzut ceva bun în acest om şi l-a ajutat să devină o persoană şi mai bună (Proverbele 17:3; 2 Cronici 16:9).
Viaţa sa
Avraam a avut o viaţă plină, marcată de evenimente emoţionante, o viaţă cu multe probleme, dar niciodată lipsită de sens. Să ne gândim la câteva dintre situaţiile prin care a trecut el.
▪ În timp ce Avraam locuia în Ur, Dumnezeu i-a spus să părăsească ţara unde se născuse şi să se îndrepte spre o ţară pe care avea să i-o arate. Deşi Avraam şi Sara n-au cunoscut toate detaliile — unde aveau să meargă sau de ce le cerea Dumnezeu să plece —, ei au ascultat. În cele din urmă, Avraam şi Sara au locuit în corturi în ţara Canaan, trăind tot restul vieţii ca locuitori temporari (Faptele 7:2, 3; Evrei 11:8, 9, 13).
▪ Avraam şi Sara încă nu aveau copii când Iehova i-a promis lui Avraam că va face din el o naţiune mare. Iehova a mai spus că toate familiile pământului vor fi binecuvântate prin intermediul lui Avraam (Geneza 11:30; 12:1–3). Mai târziu, Iehova a întărit această promisiune spunându-i lui Avraam că urmaşii săi vor fi numeroşi ca stelele cerului (Geneza 15:5, 6).
▪ Când Avraam avea 99 de ani, iar Sara se apropia de 90, Iehova le-a promis că vor avea un fiu. Din punct de vedere uman, acest lucru părea imposibil, însă Avraam şi Sara au înţeles în scurt timp că ‘nimic nu îi era imposibil lui Iehova’ (Geneza 18:14). După un an, la vârsta de 100 de ani, Avraam a avut un fiu, căruia i-a pus numele Isaac (Geneza 17:21; 21:1–5). Dumnezeu a promis în mod clar că, prin Isaac, omenirea avea să primească mari binecuvântări.
▪ Ani mai târziu, Iehova i-a cerut lui Avraam ceva cu totul neobişnuit: i-a poruncit să-l aducă jertfă pe fiul său iubit, Isaac, cu toate că tânărul era necăsătorit şi nu avea copii.Deşi gândul că avea să-şi piardă fiul trebuie să-l fi îndurerat, Avraam a făcut pregătiri pentru a respecta porunca divină de a-l oferi ca jertfă pe Isaac. El era ferm convins că Dumnezeu avea puterea să-l învie pe Isaac, dacă ar fi fost necesar, pentru a-şi îndeplini promisiunea (Evrei 11:19). Chiar când Avraam era pe punctul de a-l oferi ca jertfă pe fiul său, Dumnezeu a intervenit, cruţând viaţa lui Isaac. Iehova l-a lăudat pe Avraam pentru ascultarea sa remarcabilă, după care a repetat promisiunile pe care i le făcuse mai înainte (Geneza 22:1–18).
▪ La vârsta de 175 de ani, Avraam a adormit în moarte. Biblia spune că el „a murit după o bătrâneţe fericită“, adăugând că era „înaintat în vârstă şi mulţumit“ (Geneza 25:7, 8). Avraam a văzut astfel împlinirea unei alte promisiuni pe care i-o făcuse Dumnezeu, şi anume că avea să trăiască mult şi apoi să moară în pace (Geneza 15:15).